Sunt Destul
Ne amorţim vulnerabilitatea. Asta e lumea în care trăim. Trăim într-o lume vulnerabilă. Şi un mod de a-i face faţă e să amorțim vulnerabilitatea. Problema este că nu poţi amorţi selectiv emoţiile. Nu poţi spune: „Astea-s emoţiile rele: vulnerabilitatea, durerea, ruşinea, teama şi dezamăgirea. Nu mai vreau să le simt. O să beau nişte beri şi-o să mănânc brioşe cu banane şi nuci. Nu mai vreau să le simt.” Nu poţi amorţi sentimentele dureroase fără să le amorţeşti şi pe celelalte. Nu poţi amorţi selectiv. Amorţindu-le pe cele dureroase amorţim bucuria, recunoştinţa, fericirea. Apoi ne simţim mizerabil şi ne căutăm ţelul şi sensul, apoi ne simţim vulnerabili, aşa că bem nişte bere şi luăm o brioşă cu banane. Şi totul se transformă într-un cerc vicios periculos.
Cred că trebuie să ne gândim de ce şi cum amorţim. Nu trebuie să fie vorba de vreo dependenţă. Alt lucru pe care-l facem e să transformăm orice e incert în certitudine. Religia a trecut de la „cred în soartă şi mister” la certitudine. „Eu am dreptate, tu nu! Să taci!” Atât. Să fie sigur. Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim mai vulnerabili şi ne temem şi mai mult. Aşa e politica în zilele noastre. Nu mai există discurs, nici conversaţie, ci doar învinovăţiri. Ştiţi cum e descrisă învinovăţirea în cercetare? Un mod de a scăpa de durere şi disconfort. Perfecţionăm.
Am descoperit că trebuie să ne lăsăm văzuţi în totalitate, să ne arătăm vulnerabilităţile. Să iubim din suflet, chiar dacă n-avem nicio garanţie. Să exersăm recunoştinţa şi bucuria în acele momente oarecum terorizante când ne surprindem: „Pot să te iubesc atât de mult?” „Pot să cred în asta cu atâta pasiune?” „Pot să fiu neînfricat cu asta?” Doar să ne oprim şi, în loc să ne așteptăm la catastrofe, să ne spunem: „Sunt doar profund recunoscător, pentru că a fi atât de vulnerabil înseamnă a trăi.” La urmă şi poate cel mai important, e să fim convinşi că suntem suficienţi. Când acţionăm cu acest crez – „Sunt destul” –încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm. Suntem mai buni şi mai blânzi cu cei din jur şi cu noi înşine.
Ce bine a picat textul ăsta la cafea!! Mulţumesc!
Ma bucur atunci 🙂 Sa ai o săptămână frumoasa!
foarte frumos si foarte real discursul doamnei… pana la urma, curajul nu inseamna absenta fricii, ci abilitatea de actiona in ciuda ei
Yup 🙂 e o expresie de tinut la indemana pt situatiile in care te descurajezi. “sunt destul” si merit 😄
Cred ca de acum am sa inlocuiesc mantra aia cu “Sunt o insula” cu asta…
Suna mai bine 😃 Si sigur ajuta mai mult 🙂
A fi vulnerabil este o stare autentica, spontana, este premiza CONSTIENTIZARII. Este o stare primitoare, in care nu te mai opui, nu te mai incrancenezi, in care nu-ti mai pasa de ego…De fapt, cand esti vulnerabil, ego-ului nu-i mai pasa de tine…Este un pas important…
🙂 si care implica mult curaj
Cine nu risca…nu merita. Impredictibilitatea este tot farmecul, aventura si misterul Existentei.
Pingback: Declarație de Valentine’s – T's Secrets
Pingback: lorac pro palette 2 eyeshadow 16 color eye shadows mini behind eye primer wholesale
Pingback: air bundles
Pingback: Buchete de Flori - De cate ori pe an ai nevoie de flori? - T's Secrets