Soluția urgentă
Când m-am mutat prima dată de la părinți de acasă a fost atunci când am plecat la facultate. Numai că orașul alor mei era la jumătate de oră distanță de orașul în care mă mutasem, așa că ori de câte ori aveam nevoie de ceva era de ajuns să dau un telefon acasă și mă trezeam cu unul din părinți la ușa mea cu “soluția“. Fie că era vorba de bani, de mâncare sau de orice alte probleme mai apăreau, pe parcursul celor 4 ani de facultate n-am simțit niciodată că mă aflu într-o situație fără ieșire.
În ultimul semestru din anul 4 s-a organizat la noi la facultate un târg de joburi la care mi-am găsit locul de muncă pe care-l visasem și la care speram de când începusem Facultatea de Jurnalism: reporter la un ziar național. Aproape că nu-mi venea să cred că m-au ales chiar pe mine, dintre sutele de candidați care s-au înscris, așa că am ignorat complet faptul că jobul presupunea și mutatul mult mai departe de orașul în care locuiau părinții mei.
La o săptămâna după licență eram deja în capitală, trăindu-mi visul și, în paralel, căutându-mi chirie. Eram cazată temporar la șefa mea de departament, așa că ziua îmi vedeam de treaba de la ziar, iar serile le petreceam căutând chirii și vizionând apartamente.
Să fiu departe de casă, străină într-un oraș nou nu era o așa mare problemă pentru mine atunci: eram tânără și foarte entuziasmată de reușita mea de început, așa că nu aveam timp să mă gândesc la asta. În schimb eram din ce în ce mai presată de găsirea unei chirii, iar când în sfârșit am găsit ceva care să-mi convină m-am lovit de o altă problemă.
Pe lângă chiria propriu-zisă pentru care primisem la plecarea de acasă bani de la părinți, proprietarul solicita în plus contravaloarea unei luni de chirie cu titlu de garanție. Aproape că nu-mi venea să cred că după atâtea zile de căutat, găsisem în sfârșit exact ce-mi doream, dar nu aveam suma necesară ca să mă pot muta. Părinții mei nu mai erau la jumătate de oră distanță de mine, iar în oraș nu cunoșteam pe absolut nimeni de la care să mă împrumut.
Suma de care aveam nevoie nu era foarte mare și nici termenul până la care aș fi putut să o restitui nu ar fi fost prea lung: îmi trebuiau fix 500 de lei pe care să-i plătesc înapoi la următorul salariu. Am început să caut soluții: tot ce aveam de valoare să poată fi amanetat era laptopul, dar de el aveam nevoie pentru job, bijuterii n-aveam, iar pe colegii de la serviciu abia îi cunoscusem și nu îndrăzneam să le cer bani împrumut.
M-am gadit că aș putea încerca să împrumut de la o bancă, însă peste tot mă loveam de faptul că mai aveam deja un credit-cel pe care îl făcusem pentru mașină. Mai era și problema deplasatului la sediul lor – pentru că programul zilnic chiar nu-mi permitea să mă încadrez în programul de lucru cu publicul al băncilor.
Ajunsesem pentru prima dată în viață într-o situație din care nu găseam ieșire, iar părinții mei nu mai puteau să bată la ușă cu “soluția” salvatoare. Când am ajuns în seara aceea acasă, am intrat pe google și am tastat “împrumut urgent“, iar primul rezultat care mi-a atras atenția a fost cel care îmi permitea să aplic pentru un credit online fără vreun altfel de garanție. Deja găsisem soluție pentru una din probleme: nu mai era nevoie să mă învoiesc de la serviciu ca să ajung la bancă, cei de la Telecredit IFN SA îmi ofereau posibilitatea de a aplica pentru un credit rapid online.
Mi se părea incredibil că nu existau comisioane de analiză, de acordare sau de administrare și nici alte costuri ascunse, așa că am sunat la ei să mă conving. Faptul că erau înregistrați ca operator de date cu caracter personal și că am putut să verific asta, m-a convins că toate informațiile pe care le voi transmite către ei vor fi în siguranță.
În 5 minute am completat formularul online și am atașat o copie după buletin, un extras de cont din ultima lună și adeverința de venituri pentru anului anterior. Cu ajutorul calculatorului online mi-am ales singură perioada de rambursare a creditului-adică 20 de zile, fix câte zile mai erau până la salariu – și apoi am așteptat.
A doua zi la prânz primeam notificarea prin SMS și pe e-mail că împrumutul fusese aprobat, iar după confirmarea mea banii erau deja virați în contul personal. În aceeași zi am achitat chiria și garanția și m-am mutat în “noua mea casă” în care locuiesc și acum. 
Împrumutul l-am achitat în ziua de salariu, prin debitarea contului, astfel că suma împrumutată a fost transferată imediat fără alte costuri suplimentare, iar de atunci, cei de la Telecredit au fost de fiecare dată pentru mine plasa mea de siguranță și când mi s-a stricat reportofonul cu o seară înainte de interviu, și când a trebuit să înlocuiesc urgent plăcuțele de frână la mașină sau indiferent de ce altă urgență financiară am mai avut.
Articol redactat pentru proba 12 a concursului Spring SuperBlog – “Care este plasa ta (de siguranta) financiara?”
