Dieta Dukan – Jurnal de slabit de (fosta) dukanita
Asa arata meniul meu de “dukanita” pentru azi. De fapt asta e doar cina, ca in restul zilei am fost calma. Si daca pana acum mai aveam indoieli, azi m-am convins ca la mine cauzele ingrasarii sunt de natura psihica. Is nebuna clar (gluma). Nu mananc de foame si nici de pofta, mananc de nervi. Zi proasta la serviciu, nervi si sar pe gogosi (sau ciocolata, sau orice fel de dulce vad in fata ochilor). Cam asta-i. Poate inainte de a trata simptomele ar trebui sa caut cauza pentru problema mea. Sau nu mai stiu, ceva ce mai scrie prin cartile de psihologie la capitolul “nebuna cu gogosi“. Evident ca ciocolata nu e rezolvarea pentru cauza nervilor mei. Dar asa-s eu impulsiva: ma transform in vampir cand ma enervez si intru in transa. Bine ca nu-i nimeni acasa. Doar eu si gogosile mele cu ciocolata. The end. (not a happy one).
TOATE reactile noastre alimentare(si nu numai) au un substarat psihologic, generic spus, cum pot avea si un substrat organic(mai rar). Organic in masura in care anumite carente (vitamine, minerale?!), pot “cere” un anumit aliment . Nu stiu daca ai citit despre somn si vise?! Am publicat un articol, nu de mult. Acolo explicam cum reactile noastre refulate, frustrari, agresiuni, lipsuri, necesitati reprimate, foame de iubire, isi pot gasi corespondente in vise, sau cum pot defula in deprinderi alimentare.
Cand mananci priveste mancarea, miroase-o, daca poti pune mana pe ea, simte-o, fa cunostinta cu ea. Apoi gust-o, nu o infuleca, nu-ti infunda gura cu ea, n-o devora. Poti inchide ochii si sa lasi gustul, senzatile sa te patrunda, sa se imprastie in corp. Fara graba… prelungeste momentul SACRU al alimentatiei. Hrana, o data intrata in tine devine o „parte” a corpului tau, constientizeaza acest fapt. Bucura-te de ea, mestec-o cu calm, plimb-o prin gura, este o relatie senzuala cu mancarea.
Nu manca NICIODATA mecanic. Increde-te in corpul tau si lasa controlul acestuia, corpul are o inteligenta capatata inca din vremuri imemoriale.
Cand mananci nu te uita la televizor, nu citi, nu vorbi. Este ca si cum ai face dragoste si ai citi o carte in acelasi timp(?!). Repet, a manca este un gest sacru, ca o meditatie, ca o rugaciune.
Mancarea este viata, trebuie respectata. Cand pierzi bucuria mancarii, sau daca o faci inconstient…te ingrasi.
Te-ai intrebat de ce indragostitilor nu le mai este foame si somn?! Energia iubirii este calitativ superioara oricarei alte energii, hrana devenind doar un ingredient al intretinerii. Cand nu iubesti lipsa de iubire este INSUPORTABILA in planul fiintei, iar inconstientul va compensa prin abundenta hranei. Este un efect pervers. De multe ori poate aparea acest efect ca o lipsa a dragostei de mama…Fenomenul este extrem de compex si trebuie analizat de la caz la caz…
Ca bei, ca mananci, fa-o cu o alta atitudine, cu sensibilitate, cu senzualitate…si satiul va fi raspunsul. Corpul tau se va trezi la viata. La o noua viata calitativ superioara.
Da, nu e vorba de foame pentru mine. Si nici macar de mancare in general, cu asta n-am probleme. Nu am alimente care sa-mi placa in mod special si nici nu sufar si nu le simt lipsa daca le evit o perioada. Dulciurile is marea mea slabiciune si cu siguranta sunt si cele mai nocive incercarii mele de a slabi. Nu renunt niciodata la o dieta pt o friptura sau o pizza Renunt pentru prajituri, ciocolata sau orice are gust dulce. Si gustul dulce ma si calmeaza. Inca nu stiu de ce si nici unde se leaga cele doua dar va trebui sa aflu clar. Ce-i drept indragostita nu sunt dar stiu deasemenea ca nu toate persoanele slabe sunt indragostite ca sa se mentina asa. 😛 Mama ma iubeste spre sufoca deci cred ca trebuie sa ma mai autoanalizez pentru a gasi cauza. Dupa ce-mi trec nervii desigur. Multumesc pentru sfaturi si idei. Ma duc sa mai citesc o data postul despre vise 🙂
Pofta de dulce poate avea cauze organice, dereglari la nivelul organismului.
Ele pot fi din cauze diverse, de la blocaje renale, surmenaj fizic si psihic, ptoducand stari de oboseala, migrene.
Poate fi vorba de o dereglare tiroidiana, colon iritabil, candidoza in urma consumului de antibiotice, sau este vorba de un exces de adrenalina, tot din acuza stresului.
Poate fi o lipsa de crom. Vreau sa exclud diabetul.
Va trebui renuntat la cafea, este nevoie de somn suficient , consum de cereale integrale, alimente bogate in vit. B. , fructe, seminte…
Unde gasesc sa citesc ceva detaliat despre asta? Poate un post in sensul asta? Cred ca m-as incadra la ceva legat de stres, surmenaj psihic, oboseala. Am mai luat in trecut suplimente de crom dar n-am simtit vreo schimbare deci nu cred ca o carenta de crom e cauza. Deasemenea am verificat glanda tiroida ca sa pot exclude varianta ingrasarii din cauza asta. Mai raman restul de variante. Dar eu tot ceva legat de nervi simt ca e. Si pe astia nu prea stiu cum sa-i tratez
Am vazut ceva pe net…nu am citit tot…
http://www.fitbody.ro/cauzele-pentru-pofta-de-mancare-si-pofta-de-dulce-si-cum-le-poti-combate.html
“Nu incerca sa ascunzi o problema emotionala, alegand sa mananci dulciuri – daca este sa fim sinceri cu noi, mancatul de dulciuri ne bucura pe moment, dar dupa ce realizam “greseala” comisa parca ne simtim si mai prost… ” pare interesant, Mai caut si eu si poate pun cap la cap niste idei intr-un post. Multumesc 🙂
Cu bucurie… cu siguranta vei gasi raspunsuri …
Îmi vine să îmi pun pe frigider mesajul tău. Thank you!!!! 🙂
Cu bucurie…spre nefericirea frigiderului…
Și ce dacă? Crezi că nu vor mai fi zile ca acestea? E doar un ieri din viața ta care a trecut. Nu te gândi nici cu vinovăție, nici cu deznădejdea că nu te poți schimba.
Continuă-ți dieta ca și cum jumătatea aceea de oră n-ar fi existat. Ai experiență și tu știi că procesul de slăbire pornește greu și se oprește la fel de greu. De aceea imediat după dietă nu te îngrași, chiar dacă mănânci normal. Organismul nu va ”observa” că l-ai păcălit.
E o cursă lungă cea pe care ai început-o. Orice dietă e frustrantă pentru că te privează de multe bunătăți. Dacă se mai întâmplă câte o abatere nu e un capăt de lume. Așa că… Don’t worry, be happy! :))
Da, asa m-am gandit si eu. Doar ca e destul de descurajant ca din 5 luni de dieta eu trisez dupa prima saptamana. Ar fi trebui sa rezist mai mult daca vreau sa duc dieta pana la capat.
Mesajul scurt era pentru Călina, primul ei comment – nu știu dacă se înțelege 😀
dintr-o discutie cu un doctor de medicina chineza: 80% din afectiuni se trag de la cap: inclusiv mancatul exagerat. E bine ca iti dai seama ca mananci la suparare, e un pas mare, exista lume care mananca si nici nu isi da seama ce face….
Primavara sunt mai multe acumulate:frustrarile de peste iarna, lipsa vitaminei D, lipsa miscarii, toate se rezolva cu o zi iesit in natura la cules urzici, stat cateva ore si facut miscare in natura, apoi mancat urzicile si dormit bine.
Si eu tin la ritualul de mancat. Mancam toata familia, chiar daca unii vor doar 2 guri, ne punem la masa, punem masa impreuna, radem, vorbim, e un loc unde ne simtim bine. Terminam si gata, punct, strangem, mancam la urmatoarea masa.
Evit gustarile, maxim 1-2 fructe de sezon (mere, pere – desi arata triste rau acum…).
La mine mancatul pe fond nervos se rezuma de obicei la dulce. Dulcele ma calmeaza. Stiu ca vremea mohorata si lipsa vitaminei D data de lumina solara poate duce la indispozitii de moment. La mine indispozitiile de care vorbeam aici veneau de la activitatea de la serviciu. Mi-a mai trecut intre timp, chiar merge binisor dieta si sunt increzatoare ca voi reusi. 🙂 Nu stiu sa fi fost vreodata la cules de urzici dar o plimbare in natura si o ciorba de urzici suna tare bine 🙂
Pingback: Viata (imi) bate Blogul – Jurnal de Dukanita | T's Secrets