Declarație de Valentine’s
“Dăruiește-i persoanei pe care o iubești: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce și motive pentru a bla bla bla.” — Dalai Lama
De când cu blogul, nu trece zi să nu mă lămuresc, minunez sau conving de câte ceva. Ieri de exemplu, răsfoind pe aici, am ajuns la concluzia că poveștile siropoase și îndulcite de amor au mare succes printre cititorii din online. Acu’ ori e plin internetul de femei părăsite și suferinde, de telespectatori fideli ai canalului EuforiaTV (Romantica TV?-mai există?), ascultători obsesiv-compulsivi de Magic Fm sau ce alte activități se mai găsesc pe ordinea de zi a “sensibililor“, ori s-a umplut lumea de personaje patetico-penibile cu iz de telenovelă ieftină și final predictibil (ay mi hija pero estoy embarazada con el desgraciado). 😐
De obicei sunt open-minded și greu ajung să critic (altfel decât constructiv 😀 ) sau să-mi exprim dezacordul și nemulțumirea cu privire la diverse aspecte. Accept diversitatea, accept că nu funcționăm cu toții după aceiași parametri și nici nu “simțim la fel, iubim la fel“, vorba…poetului? 😛
De asemenea, recunosc că am avut și eu perioada mea de “leșin literar” în care am citit pe nerăsuflate cărțile din Seria Twilight (a fost acum vreo 5-6 ani și le-am citit în engleză ➡ deci puncte pentru exercițiu de limbă și circumstanțe atenuante pe motiv de vârstă), dar nu-mi amintesc să fi făcut din asta un fel de principiu de funcționare pentru restul aspectelor din viața mea.
Adică, nu neg, sunt momente în care e frumos să exprimi, în care te simți în siguranță să poți să devii vulnerabil, în care e ok să afișezi și latura sensibilă și în care știi că poți lăsa “garda jos“, “zidul să cadă” și ce altceva se mai întâmplă când, în principiu, îți deschizi sufletul și spui pe bune tot ce e acolo.
Nimic mai frumos când se întâmplă asta în intimitate, pe privat, la momentul oportun, în situațiile care se potrivesc și mai ales cu persoanele potrivite.
Nimic mai frumos când se întâmplă asta într-un context literar, pe o temă de profil, într-o manieră frumoasă și bine exprimată. Când oameni talentați și frumoși scriu despre dragoste (și alți demoni) într-o manieră care să te emoționeze și să-ți inducă o stare de visare, care să te facă pe moment să te identifici cu sentimentele și trăirile autorului și care, cel mai important, nu cad în derizoriu și patetic prin exprimare și stil. Apreciez sensibilitatea, creativitatea și toate adjectivele pe tema asta ale sufletului frumos și boem.
Mă scoate din sărite și-mi provoacă stări de glicemie ridicată (și arcuiri necontrolate de sprânceană) generalizarea exprimărilor de această manieră. Când orice vrei să transmiți e “poleit cu fir de aur“, musai în lumina difuză de apus efervescent și de fiecare dată având ca bază starea depresivo-neînțeleasă a autorului. Suferinzi de meserie, cu o stare de spirit mereu înjunghiată de săbiile iubirii și inimă sângerândă în spinii dragostei etern pierdute pe altarul sacrifciilor în numele și pentru…păi da’ dacă e să mă îmbolnăvesc de diabet zaharat prefer s-o fac din motivele clasice de zahăr și alte derivate delicioase.
De câte ori dau peste articole de genul acesta îmi apar în minte imagini cu un Pepe răvășit, în ploaie, cu cămașa sfâșiată, cu lacrimi în ochi și un topor înfipt în frunte pumnal înfipt în piept. Fals, lipsit de gust și prost exprimat – sentimentul de iubire invocat de “autor” se transformă într-un fel de lait-motiv pentru texte neinspirate, lipsite de conținut și fără vreun fel de logică sau sens – dar cu o direcție precisă – spre derizoriul garantat de lipsa de talent, falsul din spatele trăirilor și pretenția de a se autointitula “boem“.
scuzați tonul acid și insensibil – de fapt sunt la dietă și pentru că n-am voie să mănânc dulciuri mă răzbun pe cei care le “invocă” în textele lor 🙂 Happy Valentine’s Day!
