Căsuța care a răcit și tratamentul folosit

Veneam din concediul ăsta mai obosită decât plecasem. Ne-am distrat, nu zic, doar că distracția asta mi-a consumat și toată energia. Tot ce-mi doream acum era să mă întind în pat să dorm. Nici drumul mult prea lung cu mașina nu prea m-a ajutat și acum, la oboseală pe care o simțeam, se mai adăugase și o durere de cap. Eram obosită, irascibila și nerăbdătoare să ajung.

Orașul era din nou invadat de mașini care se întorceau din mini-vacanțele din week-end, iar traficul era ca de obicei, un haos. Fix asta îmi mai lipsea.

Toamna se transformase în iarnă deja, frigul te mușca de față și o ploaie măruntă și rece care te sâcâia începea. Noi ne întorceam de la 30 de grade, iar aici aproape că ningea. Depresie, asta simțeam că va urma.

S-a făcut verde de 4 ori la semafor până am reușit să intru pe străduța mea. La poartă cineva blocase intrarea și habar n-aveam cine era. Cinci telefoane date și o oră jumate mai târziu parcam într-un final in curtea mea.



Căsuța parcă îmi zâmbea de după ramurele cireșului dezgolite de toamnă. Am zâmbit și eu la ea – i-o fi fost și ei dor de mine poate.

Înăuntru era cald și totul mă calma. Covorul moale și pufos, ferestrele înalte cu draperiile crem și patul imens care mă aștepta. Apa fierbinte de la dus mă mai calmase și parcă mă și mă înviorase, iar oboseală și ea se diminua.

Am dat căldura la centrală cu un nivel mai sus și-am început să despachetez. În casa mea e tot timpul vară m-am gândit uitându-mă pe geam afară la vijelia care se pornea.

Mi-am amintit că iarna trecută „racise” căsuța mea. Era zgribulită și emana un fel de aer rece și umed din pereți, aer care parcă te îngheța. Aproape că mă felicitam acum pentru decizia de a face atunci acel audit energetic care m-a convins să o izolez. Nu, nu de lume, că ea e foarte prietenoasă, doar de frig.

Nici n-a durat. I-am sunat într-o duminică și m-au programat. „Doctorii” de case răcite erau luni la prima oră la ușa mea. I-au făcut un fel de radiografie – termografie cu o cameră profesionistă cu infraroșu și până seara aveam raportul de analiză și diagnosticul pus: „casa pierdea caldura”.

Mă speriasem un pic când i-am văzut analizele, dar, ca de fiecare dată, căsuța mea cu energii pozitive și veselă mă încuraja.

Tratamentul trebuia însă început urgent. Recomandarea medicului specialist în certificat energetic presupunea schimbarea tâmplăriei cu una termoizolantă și izolarea termică a pereților exteriori. „O îmbracă mai gros că e răcită”, mă gândisem eu. De atunci nu s-a mai îmbolnăvit deloc, în schimb pe mine casa asta mă înveselea și mă vindeca.

Nici n-am simțit când a trecut o oră și ceva și nici n-am realizat că despachetasem, pusesem la spălat și pe aragaz fierbea ceva. Aveam energie și chef de povestit. Eu și căsuța depănăm amintiri și mă luasem cu asta.

Mi-am amintit și că, după perioadă aia în care o tratasem, parcă mă ținea mai mult salariul. Cred că la vreo 3 luni mi-am dat eu seama că de fapt facturile veneau acum la jumatea valorii de dinainte de tratament. „Buni doctori!” am concluzionat eu și căsuța mea, căldură acum nici nu prea ne mai costa. Păi, așa da!

Articol certificat pentru proba 12 a concursului SuperBlog2017.


Adaugă un comentariu

One thought on “Căsuța care a răcit și tratamentul folosit

Leave a Reply