5 minute El versus ultimele 5 minute Ea

În lumea ast-aglomerată,

Ni se întâmplă câteodată,

Sau uneori, mai des, aș spune

Să ne-ncurcăm, să facem spume

Când vine vorba de-mbrăcat.

Mai rar, atunci când ești bărbat,

Și cât de des, de ești femeie

Și n-ai habar de care straie

Să pui pe tine în viteză,

Când 5 minute nu-s destule

Să faci impresie în lume.

O vorbă din popor spunea

Mai bine să ajungi târziu,

Decât să vii cu rochia

Cutată chiar și-un pliu.

Că te asigur, draga mea,

C-atunci când se va întâmpla

S-a dus la vale seara ta.

Și vei fi tristă și nervoasă,

Și vei vrea să te-ntroci acasă,

Îți vei strica distracția

Și vei rata petrecerea.

O poveste după fapte reale.

➡ Varianta lungă.

31 decembrie 2000 și ceva – n-am mai ținut evidența, cam de când a început să mă enerveze treabă asta cu vârsta. Petrecerea de anul acesta e aceeași ca în ultimii ani – o seară la club. Nimic de care să nu mă pot ocupa, credeam eu, în ultima clipă.

Da știu, fetele de obicei se pregătesc cu multe ore înainte pentru așa ceva. Uite, spre exemplu, vară-mea devine de negăsit cu vreo 2 zile înainte de orice eveniment de “talia” asta. Acum să nu credeți că nu fac și eu așa, numai că la mine pregătirea e alta, psihică, ca să zic cumva. Mă pregătesc psihic pentru gerul de afară care mă va ataca prin dressul subțire și pantofii care se vor afunda în nea.

Și oricum, mie de obicei îmi vine inspirația în ultimul moment, așa că nu eram prea stresată pe temă asta. Îmi cumpărasem o rochie de catifea gri, baby doll, care, spre mulțumirea mea, “se învârtea“. Pentru cei dintre voi care au crescut deja și nu-și amintesc ce înseamnă asta, vă reamintesc că o rochie care “se învârte” e un must în garderoba oricărei fetițe ca să se simtă prințesă când e îmbrăcată cu ea. Și desigur, exact la fel urma să mă simt și eu în seara cu pricina.

Rămăsese să vina vară-mea la mine pe la 8 și pe la 9 să vina iubitul meu să ne ia, și să mergem împreună la locul în care se desfășura petrecerea. Pe la 7 jumate eram cam gata, așteptam musafirii la usa mea. Am confirmat politicos băiatului la telefon că da, la 9 fix vom fi gata și mi-am văzut de treaba mea. Numai că, la fix 8.15 când a ajuns vară-mea, “arăți că un elefant” a fost primul lucru pe care l-am auzit de la ea. Rochița mea de catifea gri care se învârtea nu prea mă avantaja, și până atunci eu nu observasem asta.

Primul impuls în momentele de genul acesta este desigur “eu nu mai merg”, dar cum varianta asta n-o puteam alege, am început să caut prin dulap opțiuni. De nervi, însă, parcă nimic nu-mi mai plăcea. La 8.30 suna telefonul de reconfirmare că a rămas aceeași oră de plecare, pentru că da, băiatul mă cunostea bine și știa că pregătitul pentru ieșiri în oraș la mine dura mai mult decât se estima inițial.

I-am răspuns cât de calm am putut că vom întârzia probabil vreo 20 de minute, să nu se grăbească încă. Omul a primit bine vestea, așa că am revenit la activitatea de sortat și probat bluze de damă și pantofi, ca să găsesc ceva care se potrivea și mie și cu ocazia. Bluze aveam destule, nu asta era problema, doar că indispusa cum eram, nimic nu-mi mai plăcea.

Am reușit să mă calmez când am văzut că bluza Answear Blossom Mood chiar mă aranja. Hai că eram aproape gata. Telefonul suna în fundal de vreo 5 minute când mi-am îndreptat atenția înspre colțul în care zăcea. “Da, știu că e 9 jumate, dar dacă nu m-ai mai suna așa des, aș avea timp să termin mai repede să putem pleca.” N-am auzit continuarea, dar oricum nu mai era timp pentru ea. Băiatul era deja jos, ne aștepta.

Cu pantalonii a fost mult mai simplu, aveam ceva ce se potrivea perfect cu bluza mea: negri, din imitație de piele, pantalonii Nocturne erau exact ce-mi trebuia. În jur de ora 10 am mai primit un telefon, al 3-lea “Mă prinde revelionul în parcarea ta, urc.” “A nuuu, nu urca, venim noi, hai nu te supăra!

La 10 si un sfert era clar, pantofii de damă care să se potrivească ținutei mele nu erau la mine, îi uitasem la mama. Și era singură pereche de pantofi roșii din garderoba mea, așa că altă soluție nu era. La 11 noaptea, iubitul meu bătea la ușă cu pantofii din piele roșie din colecția Carinii asupra sa. Ce-i drept, și culoarea feței lui tot spre roșu închis bătea, dar nah, bine că am rezolvat cu bine problema.

La 11.30 intram pe ușa clubului, simțindu-mă ca o prințesă în ținuta mea care, deși nu “se învârtea” a fost cea mai bună alegere pentru seara aceea.

bluze

➡ Varianta scurtă:

31 decembrie 2007. Revelion în club cu gașca. La 7 jumate fac un duș, iau pe mine cămașa albastră și pantalonii cumpărați weekendul ăsta și plec să o iau pe T și pe vară-sa. Sun înainte și am confirmarea că la 9 va fi gata. Super, începe bine seara asta.

Inaite să mă pornesc sun să mă asigur că nu s-a schimbat deja. T cere o prelungire de 20 de minute. Zic ok, nu e așa mult, pot aștepta.

La 9 jumate expirase demult prelungirea și T tot nu mai cobora. Mi se explică scurt că sun prea des. Încerc să mai adaug ceva, dar desigur numai tonul mă mai auzea. Fii zen, Costel, nu te enerva!

La 10 îmi încerc norocul a 3-a oară “Mă prinde revelionul în parcarea ta, urc!” Cică să nu urc, coboară ea.

10:30: sunt în drum spre maică-sa, să-i aduc niște pantofi ceva. E aglomerat, mi-e foame, nu mai am chef de nimic. Ora 11 noaptea: “Da’ pe bune dacă mai merg undeva, am stat 2 ore în mașină să o aștept pe ea!

Deschid ușa:

“Frumoasă fata asta, merită toată așteptarea,

Doar cât am văzut-o și mi s-a îmbunătățit starea.”


Articol redactat pentru proba 25 a Concursului SuperBlog 2017.

Surse foto: answear.ro

sursa gif: media.giphy.com

Adaugă un comentariu

Leave a Reply

Close
%d bloggers like this: