Povestea Gogoașei Fericite

Gogoșile sunt ieftin de produs. Amesteci făină cu apă și drojdie, prăjești și pui glazură. Iar rețetă mai bună decât cea de la bunica mea n-ai să mai găsești: gogoși care se topesc în gură. Așa a și apărut Gogoașa Fericită: ne tot adunam din ce în ce mai mulți în curtea bunicii, în fiecare zi de vară, și așteptam cuminți să ne facă gogoși. Ritualul era același în fiecare zi-veneam pe rând, încă de pe la 10 dimineața, când aluatul bunicii încă era pus la crescut pe prispă.

La 12 eram deja echipă completă, așa că în curtea bunicii era plin de copii și un miros îmbietor de gogoși cu dulceață. Bunica prăjea gogoșile la plita de afară, iar noi în jurul ei așteptam cuminți să umple tava și apoi treceam pe rând pe la fiecare borcan alineat pe masă: dulceață de trandafiri, dulceață de nuci cu lămâie, dulceață de cireșe amare sau smântâna. Astea erau “specialitățile” casei, și așa știa bunica mea, femeie simplă de la țară, să ne facă fericiți fără să știm că ne vom aminti peste ani de clipele de bucurie petrecute în iarbă și miros de gogoși în curte la ea. 

Anii au trecut, iar grupul de copii care se aduna vara în curtea din spatele casei din sătucul de munte s-a risipit prin lume. Eu m-am mutat în capitală și pentru o vreme am și uitat că vara gogoșile cu dulceață ale bunicii erau nelipsite în diminețile de weekend. Mergeam acum la o terasă mai retrasă de lângă blocul meu, unde comandam același lucru de fiecare dată: o cafea cu lapte și o gogoasă simplă.

În dimineața aceea de vară târzie, când aproape îmi terminasem cafeaua și mă pregăteam să plec, aud de la masa alăturată o voce care-mi suna cunoscut: “O cafea cu lapte și o gogoașă simplă vă rog“. Era Cristina, nepoata vecinilor de peste drum de casa bunicii mele. Nu ne văzusem de cel puțin 5 ani, așa că ne-am bucurat că ne-am regăsit și ne-am amuzat că aveam exact aceleași gusturi ca în copilărie.

Un an mai târziu a apărut Gogoașa Fericită – o gogoșerie mică, în cartier la mine, în care eu și Cristina reproduceam exact ce învățasem cu mult timp în urmă în curtea de la țară a bunicii. Gogoșile le coceam la aragaz și le umpleam cu gemuri și dulcețuri diverse, iar uneori cererea era așa de mare că nu reușeam să coacem pe cât se vindea.

„Visează… obține cu AVBS”

Cam 2 ani și ceva ne-am chinuit așa, să facem față cererii și numărului mare de doritori: gogoșile bunicii aveau așa un succes aici în capitală că nu reușeau 4 mâini să facă față numărului mare de guri care așteptau cuminți să le vină rândul la cumpărat. Dar, deși cererea era mare, nici după ce am cumpărat al 2-lea aragaz și am adus încă 2 mâini să ne ajute, nu reușeam să facem față numărului mare de clienți. Iar scuzele și amânările nu reușeau de fiecare dată să împace sau să mulțumească un client dezamăgit.

Era clar că trebuia să facem ceva mai mult, doar că pentru asta ar fi fost nevoie de o investiție pe care încă nu ne-o permiteam. O mașină automată de gogoși care să producă în medie cam 600 de gogoși pe oră ne-ar fi costat aproape 5000 de euro, un malaxor pentru aluat cam tot atât, iar un spațiu mai mare pentru a reamenaja mica noastră gogoșerie nici nu intra în calcul la cât reușisem să punem deoparte pâna atunci.

De aceea când soțul Cristinei ne-a explicat că avem nevoie de un ajutor financiar am fost amândouă de acord că e momentul să apelăm la un specialist care să ne ajute cu alegerea celui mai potrivit tip de împrumut bancar necesar dezvoltării afacerii noastre. În urma discuțiilor cu brokerul financiar-bancar ne-am decis că un credit pentru investiții care să ne permită să achiziționăm echipamente tehnologice necesare în procesul de producție al gogoșilor, dar și să ne extindem spațiul de producție ar fi cea mai potrivită soluție de creditare pentru afacerea noastră.

Brokerul nostru s-a ocupat gratuit de întocmirea dosarului de creditare, iar o săptămână mai târziu aveam aprobat creditul pentru investiții ales în funcție de nevoile noastre și de capacitatea de rambursare. Fiind vorba de o finanțare nouă, am primt sumă în lei-300.000 lei-al cărei cuantum reprezintă 70% din valoarea fără TVA a investițiilor noastre, cu o perioadă de rambursare de 7 ani, pe care am folosit-o pentru a cumpăra cele 2 aparate necesare creșterii producției și pentru construcția unui spațiu mai mare în care să ne desfășurăm activitatea.

În 6 luni am reușit să ne dezvoltăm, să creștem și să transformăm mica noastră afacere, dintr-o joacă de copii ca în curtea bunicii, într-o adevărată gogoșerie în care rețeta bunicii și noille aparate achiziționate cu banii din creditul bancar lucrează împreună pentru a oferi bucurie celor care ne trec pragul – bucurie pe care să o trăiască în prezent și de care să-și amintească și peste ani.


Articol redactat pentru proba 9 a concursului Spring SuperBlog 2017 – AVBS iti crediteaza afacerea!

 

Adaugă un comentariu

Leave a Reply

Close
%d bloggers like this: