Jurnal de Dukan – Blugi versus Cântar

Vad ca azi se implineste fix o luna de cand n-am mai scris despre cum imi merge cu regimul. Nu mi-am propus sa astept asa mult, de fapt de vreo saptamana tot planuiam sa vin cu update-uri si stadiul “lucrarilor”, dar n-am mai reusit. Va scriu azi rezultatul (desi nu stiu pe cati intereseaza 😀 dar daca asa am inceput tot asa sper sa ma prinda si cele 56 de kg la care mi-am propus sa ajung). Asadar, rezumat din ultima luna de dieta Dukan:

jeans 2Mananc aceleasi chestii combinate cam in acelasi fel: taratele de ovaz cu iaurt degresat, carnea fiarta, ouale fierte si ocazional branza. Am cam renuntat la alternarea zilelor de proteina cu cele de legume cu proteina asa ca in principiu legumele au devenit destul de rare in meniul zilnic. Nu le evit daca se intampla sa le nimeresc prin vreo salata peste care dau pe undeva (pe la birou prin pachetelul colegilor), dar eu personal rosii si alte legume permise in Dukan n-am mai cumparat de la Paste. E buna si lenea comoditatea asta uneori – mai ales daca e vorba de mancare. Programul de mese pana in ora 12-15 e, in linii mari, respectat si cu unele exceptii in care ma mai trezesc rontaind un iaurt la miezul noptii – nu prea m-am abatut de la el. Pepsi light sau max ramane in continuare “alimentul” de baza plus cele 1-2 cafele zilnice. In principiu respect regulile impuse de dieta in proportie de 95% iar in cele 5% trisez cu: covrigi (cam jumatate de covrig, cat sa se incadreze in lingura de faina de grau permisa in etapa a 2-a de Dukan), migdale/caju/alune (cred ca au fost cam 3 ocazii in care am trisat asa), niste inghetata dietetica pe care in principiu aveam voie sa o mananc (doar ca nu in cantitatea de 1 cutie/zi – a fost o singura data si de atunci nici n-am mai cumparat). Au fost 2 zile in care am deviat destul de mult de la “traseu”: luni, cand am mancat prajituri la ziua unei colege si azi. Dupa ziua de luni cantarul a ramas prieten cu mine asa ca nu m-am panicat si probabil de asta am fost asa curajoasa sa mai incerc o data si azi. Desigur vad eu in zilele urmatoare consecintele devastatoare ale iaurtului cu stracciatella pe care il mananc in timp ce recunosc aici pacatul capital ce se comite.

Dieta am inceput-o pe 20 februarie asa ca astazi se implinesc 29757875 o gramada de zile de cand sunt la regim. In principiu n-am slabit asa mult incat sa primesc vreun fel de feed-back de soc si groaza la adresa fizicului meu care se vrea in continuare de balerina subnutrita desi oglinda insista sa ma contrazica pe tema asta. Dar, nu ma descurajez – si aici vine si explicatia titlului: nu ma descurajez pentru ca desi pe cantar am slabit cam 5 kg in cele aproape 3 luni de dieta, “pe garderoba” am slabit mai mult. Nu, nu am vreun fel de metoda ciudata in care ma catar pe dulap sa-mi masor greutatea – dar cum in urma curateniei de Paste am dat peste niste haine mai vechi pe care nu le mai purtasem de ceva vreme din motive de ingustare neinteleasa – am avut cum sa compar si sa urmaresc “evolutia” mea din ultima luna. Asa ca blugii “etalon” de la 57 de kg deocamdata imi vin. Is aproape purtabili – desigur daca iau si 2 calmante ca sa-mi reziste nervii neantrenati pentru situatii de incorsetare majora. Dar, chiar si asa, imi vin, incap in ei, ii inchei, ii pot purta.

Asa ca zilele astea la mine in vitrina, in rama, la loc de cinste – sta perechea de blugi rosi si invechiti din facultate, pe care imi masor eu evolutia dietei. Desigur ca in fiecare dimineata, fara exceptie, discut prieteneste cu cantarul, ne bem cafeaua impreuna si el imi mai da uneori sfaturi cu “mai lasa stracciatella ca te vad” dar, la sfarsitul zilei, tot blugii raman cei mai corecti prieteni ai mei, care dincolo de cifre si evaluari amanuntite, imi dau raspunsul corect pentru intrebarea mea: “cum ma descurc?”. Sunt bine.

XoXo,

t's logo

sursa foto

Adaugă un comentariu

46 thoughts on “Jurnal de Dukan – Blugi versus Cântar

    • 14/05/2015 at 18:47
      Permalink

      Asta-i planul. Sper sa rezist inca aproape 1 luna jumate. Azi am sarit din shema un pic dar am invatat sa nu-mi mai fac procese e constiinta pentru fiecare greseala. De maine is back on track 😀 Cum canta Kanye W: harder better faster stronger 😀

      Reply
      • 14/05/2015 at 18:56
        Permalink

        Hai că o lună trece cât ai clipi!!! Nu te mai mustra și gândește pozitiv!!!

        Reply
        • 14/05/2015 at 18:58
          Permalink

          😀 optimista is de fel, recunosc, uneori chiar si daca nu e cazul eu tot vad roz-bombon 😛 Ce-i drept la dieta nu prea ma mai gandesc – mi-a intrat asa in obisnuinta felul acesta de a manca si nu mai simt ca am vreun fel de limitare in alimentatia zilnica. Asa ca daca am pepsi, nothing else seems to matter 😀

          Reply
  • 14/05/2015 at 18:47
    Permalink

    Ehei, și eu aș avea de dat jos câteva kg bune, dar n-am tăria de caracter să mă apuc de diete :))
    Îți apreciez voința și pereseverența. 🙂

    Reply
    • 14/05/2015 at 18:53
      Permalink

      Multumesc pentru incurajare. Nu-ti trebuie tarie de caracter – vazusem undeva intr-un documentar ca n-ai cum sa te lupti cu firea sau natura umana asa ca e indicat sa adaptezi. Adica sa-ti creezi regimul dupa propriile nevoi. Si mai stiu ca este si teoria conform careia in 60 de zile se schimba un obicei. Si intr-un alt documentar vazusem ca toti oamenii au fix aceeasi cantitate de “vointa” si ce conteaza de fapt e modul in care alegi sa o distribui. Asa ca, pe masura ce “vointa” de a urma un regim e inlocuita de “obisnuinta” lucrurile incep sa vina de la sine si doar pe alocuri sa fie nevoie de ceva in plus ca sa reusesti sa depasesti momentele mai dificile. Eu nu mai numar zilele si nici nu sufar de vreun fel de frustrare majora legata de vreo pofta de vreun fel. M-am obisnuit sa mananc asa si e ok. Nu mi-e foame aproape deloc iar cu pofta ma descurc destul de bine si crede-ma ca mai pofticioasa decat mine cand vine vorba de dulciuri rar mai intalnesti. Is in stare sa mananc restul vietii numai prajituri si nimic altceva. Si totusi reusesc sa tin Dukan. Sceptica legata de regim am fost si eu o buna perioada – desi aveam exemple de rezultate bune in jurul meu. Cred ca pana la urma pana nu incerci nu poti sti cum va fi asa ca daca vrei si te decizi ma gasesti aici. Discutam, povestim, ma intrebi orice vrei si cat stiu si pot ajut, raspund, lamuresc. Doar anunta-ma! 🙂

      Reply
  • 14/05/2015 at 18:55
    Permalink

    Total de acord. O pereche de blugi care odata iti veneau perfect e cel mai eficient cantar. Poate nu conteaza atat de mult numarul kilogramelor, cat distributia lor.
    Bravo!

    Reply
    • 14/05/2015 at 18:56
      Permalink

      Dap, slabirea “in centimetri” e mai vizibila decat cea care se cunoaste doar pe cantar. Multumesc pentru incurajare, sper sa mearga bine pana la final! 🙂

      Reply
  • 14/05/2015 at 18:57
    Permalink

    Mult succes si sa ajungi unde ti-ai propus. Si ce este cel mai important: sa te mentii pe urma. :* Rezultate faine. 😉

    Reply
    • 14/05/2015 at 19:01
      Permalink

      Dap, ai punctat bine, mai importanta decat perioada de regim e cea de dupa, mentinerea Acolo se vede de fapt ca a meritat efortul. Mai am pana pe 1 iulie croaziera si dupa incepe etapa a 3-a de consolidare in care sunt introduse, treptat si celelalte alimente care au fost pana acum interzise. Din perspectiva asta dieta e bine gandita pentru ca nu se termina brusc si ajuta cumva la trecerea spre “normal” fara a se crea socul de dupa regim si ingrasarea rapida aferenta acestuia. Eu sper sa fie bine pana la capat. Multmesc mult pentru incurajari! 🙂

      Reply
  • 14/05/2015 at 19:14
    Permalink

    important este, cred eu, să te simți tu bine în blugii tăi! 😉

    Reply
    • 14/05/2015 at 19:25
      Permalink

      da, pana la urma asta conteaza, indiferent de culoare, trend sau marime, daca mie imi plac altceva n-ar trebui sa mai conteze. Deocamdata as vrea totusi sa-mi stea mai largi ca inca ma sufoca 😀

      Reply
    • 14/05/2015 at 19:45
      Permalink

      Multumesc pentru incurajare! Ma gandeam ca poate pana la final reusesc sa postez si niste poze cu before and after desi mie deocamdata nu prea mi se pare destul de notabila diferenta. Mai am pana pe 1 iulie sa rezolv asta, deocamdata e bine asa. Mai sunt ce-i drept unele cunostinte care mai observa ca “am mai slabit” 🙂 Astept sa vad reactia la final 🙂

      Reply
        • 14/05/2015 at 19:49
          Permalink

          Nu…is bine, mananc sanatos si in limitele normale cred, Nu ma infometez, doar evit anumite alimente si incerc sa nu depasesc ora 15 pentru ca stiu ca asta functioneaza pentru mine. In rest is bine – n-am niciun fel de stare care sa ma faca sa cred ca nu-s asa 😛

          Reply
  • 14/05/2015 at 21:37
    Permalink

    Eu te susțin, știu că vei ajunge acolo unde dorești. Fructe, respectiv banane probabil că sunt interzise, pentru că poți congela banană, pune la blender. E foarte bună înghețata rezultată. Sau transformată în smoothie cu lapte de migdale. Dar cred totuși că banana nu e indicată.

    Reply
    • 14/05/2015 at 21:41
      Permalink

      Nu ma lasa nenea D sa mananc fructe decat in cantitati foarte mici in etapa a 2-a. Asa ca salivez pe langa banane si mai iau o gura de iaurt chior 🙂 Desigur in limita a jumatate de mar/piersica/alt fruct permis m-as putea incadra – dar bananele nici nu sunt pe lista pentru ca sunt, impreuna cu strugurii, fructe foarte dulci si nu-s indicate in niciun regim de slabire. Dar stiu sigur si recunosc in avans pacatul pe care urmeaza sa-l comit: cand vor aparea ciresele nu voi putea rezista ispitei 😀

      Reply
        • 14/05/2015 at 21:48
          Permalink

          Pai da, deja m-am obisnuit, nici nu prea mai simt ca e dieta – de asta probabil am si “uitat” sa mai updatez informatiile – si nici n-am simtit ca a trecut asa mult timp de la ultimul “raport” cu stadiul regimului.

          Reply
          • 14/05/2015 at 22:00
            Permalink

            pai da, asta comentam mai devreme, ca toti oamenii dispun de aceeasi cantitate de vointa si ce conteaza pentru a avea rezultate e cat din cantitatea respectiva ai disponibila pentru a o directiona inspre obiectivul propus. asa ca tai din vointa pe ici pe colo si pun in dukan 🙂 Si mai este si teoria conform careia un obicei nou se formeaza in 60 de zile – iar eu am depasit pragul acesta – asa ca pana la urma cred ca e obisnuita si partial, pe alocuri, uneori, vointa 😀

          • 14/05/2015 at 22:39
            Permalink

            😀 asa explicau nenii aia in documentarul despre care-ti spuneam. Nu stiu exact cum au masurat ei de au ajuns la asa concluzie – dar rationamentul legat de “alocarea” corecta a vointei mi s-a parut logic. Desigur documentarul era tot despre diete asa ca poate nu erau ei cei mai in masura sa analizeze. Mie in schimb mi-a ramas ideea asta, 🙂

  • 14/05/2015 at 21:46
    Permalink

    N as putea sa tin o dieta, asa ca te apreciez, dar esti sigura ca asta e raspunsul?! Si de atata vreme, sincer nu mi se pare mult. Acum eu nici nu ma pricep. Cand vreau sa slabesc, alerg, mi se pare cel mai bun remediu si mananc cam tot ce vreu (cu unele restrictii pt ca deocamdata alaptez).

    Reply
    • 14/05/2015 at 21:52
      Permalink

      Povestea mea e un pic mai complicata cand vine vorba de diete – m-am jucat mult de-a “slabitul” o vreme si acum reusesc destul de greu sa mai scap de kilograme asa ca fara un regim mai bine controlat nu prea imi mai iese. Inclusiv cele 4 luni de aerobic de 3-4 ori pe saptamana au avut ca rezultat o ingrasare de 2 kg vara trecuta asa ca la mine nu se aplica regulile generale de mancat sanatos si sport. Dar pentru cei care au in continuare un metabolism ok cea mai buna solutie pentru a pierde cateva kilograme este cea pe care o aplici tu: mancat sanatos si miscare – cardio in general, cu minim 20 de minute de ritm accelerat al pulsului. Am incercat cam toate variantele pentru slabit – si pana acum asta e cumva ce mi s-a potrivit cel mai bine. Desigur depinde si de dispozitie si perioada in care incepi un regim. De data asta vad ca imi iese – au fost o gramada de incercari care au esuat – nu numai cu Dukan. Dar pentru ca deja m-am obisnuit cu felul acesta de a manca si nu mi se mai pare dieta si nici nu prea mai simt vreun fel de restrictie ma gandesc ca poate de data asta iese pana la capat planul. Vedem 🙂

      Reply
  • 14/05/2015 at 21:57
    Permalink

    Felicitari si keep going! Pana la urma stii cum e cu cifrele, ca sunt o inventie a noastra, e mai important ce se vede 😉

    Reply
    • 14/05/2015 at 21:58
      Permalink

      pai da, n-are decat cantarul sa ramana acolo morocanos, mie sa-mi fie blugii aia largi si ma declar multumita 😀 Desenez eu un 56 pe cantar 😛

      Reply
  • 15/05/2015 at 06:44
    Permalink

    Ti-am mai spus…sau nu?! Esti UNICA…incomparabila si asta in afara oricarui compliment…De ce vrei sa fii, tot timpul altfel?! De ce ai un “model” in care vrei sa te “comprimi” ?! Este o stare tensionata, un calvar, o Golgota permanenta. Schizma dintre tine si TINE, trebuie evaluata si se rezolva. Este o chestiune de constientizare…ATAT ! Este mai simplu decat pare…Dar in momentul cand devine o “problema”, din acea clipa importanta ei creste exponential. Tu te lupti cu “importanta” scopului, decat cu scopul in sine…

    Reply
    • 15/05/2015 at 17:38
      Permalink

      🙂 iar am citit de 2 ori ca sa inteleg in totalitate. Uneori stiu si constientizez ca problema e in alta parte si nu pe cantar si ca relevanta mea ca om nu sta in niste cifre si masuratori in centimetri – doar ca pare cumva un cerc vicios din care nu stiu ce alt drum spre iesire sa gasesc decat asta. rezolv problema aparenta ca sa las la vedere ce e sub ea – si poate asa reusesc sa rezolv ce e de fapt “stricat”. Deocamdata nu reusesc sa vad dincolo de asta – asa ca le “inlatur” pe rand. Intai kilogramele apoi…ce voi descoperi dincolo de ele.

      Reply
      • 15/05/2015 at 22:34
        Permalink

        Intotdeauana va ramane “ceva” de descoperit…pana nu este inlaturata CAUZA…

        Reply
  • 15/05/2015 at 09:33
    Permalink

    Din câte citesc eu pe aici, nu ai multe kilograme de dat aşa că prevăd succes garantat. Eu stagnez din păcate de vreo trei săptămâni, desi nu fac abuz de nimic, nu mănânc tolerate, dar nu înţeleg ce mi se intâmplă. Sală fac de 10 zile doar şi sper că asa cum s-au topit 12 kg să se topească şi restul. Mai am destule, din păcate, dar măcar arăt omeneşte. Îţi doresc succes in tot ce faci.

    Reply
    • 15/05/2015 at 17:45
      Permalink

      O wow, cele 12 kg in cat timp s-au dus. felicitari, ai ajuns departe. Daca ai inceput sala de 2 saptamani si nu se mai misca acul cantarului nu inseamna ca nu mai slabesti – ci doar ca incepe sa se dezvolte musculatura care cantareste mai mult decat tesutul adipos. Asa ca e posibil ca cele 2 sa fie in crestere (muschii) respectiv in scadere (tesutul adipos) si de aici stagnarea de care spui. Stiu ca am patit la fel cand am inceput sa merg regulat la aerobic – ma ingrasasem pe cantar 2 kg dar la haine parea ca am slabit iar explicatia e cea de mai sus. De slabit si eu slabesc foarte greu pentru ca m-am tot jucat cu dietele multi ani si organismul meu e obisnuit cu orice-i dau/sau nu-i dau asa ca merge foarte greu. Dukanul l-am inceput pe 20 febr deci acum aproape 3 luni si pe langa dieta efectiv incerc sa evit sa mananc dupa ora 13-15 p.m. deci e destul de stric in unele zile. Dar chiar si asa, pe cantar se vad cam 5 kg. As mai avea mcar vreo 10 ca sa ajung unde mi-am propus si recunosc ca uneori ma cam lasa rabdarea – dar cand vad ca incep sa creasca temperaturile si se apropie vara imi revin nervii de otel la loc. “Taci si sapa” vorba unei colege – si fix asta fac. Mult succes in continuare si ne mai auzim neaparat pe aici cu idei, sfaturi si rezultate! 🙂

      Reply
      • 15/05/2015 at 21:42
        Permalink

        Deja devine poveste şi de poveste dieta mea. Am fost slabă mereu, stăteam la sală cate 2 ore, mâncam corect etc. Nu ştiu când şi cum, dar m-am ”prea” relaxat, iar după ce mi-am rupt glezna in 3 locuri şi n-am mers juma’ de an, a inceput calvarul kilogramelor. 2013 a fost anul când mi-am făcut blog şi dacă tot am făcut incă o operatie la picior nu m-am clintit din faţa calculatorului. In fine, dădeam 5 kg, puneam 6, dădeam 7 puneam 8. Anul ăsta mi-am promis că va fi anul meu. Din toate punctele de vedere. In plus, nu-mi convenea sa acumulez kilograme când felul meu nu e acesta. Am inceput dukanul la inceput de februarie, dar in jurul Pastelui m-am relaxat putin, fără să intru totuşi in alimente normale, dar o dată pe saptamână mâncam ceva după care tanjeam. Am invăţat să-mi gătesc in asa fel incat sa nu ma frustrez, dar o dată pe lună mănânc ceva ce nu am voie. De aici cred că şi a inceput stagnarea, dar eu mă simt bine in pielea mea, chiar dacă mai vreau să dau 10-12 kg. Stiu că pot şi de asta am şi lăsat aici un comentariu, ca o ”spovedanie” şi semn pecete să nu mă răzgândesc vreodată. Nu am scris pe blog despre asta, pentru ca oamenii cand mă văd imi spun ca nu am nevoie sa dau kilograme, nu sunt mică de statură, şi imi dau seama ca fiecare vede ce vrea. Dar mai vin cu impresii şi eventuale ”rezultate”. Maine va fi ziua mea de relaxare, in care nu mă voi gandi la dieta, şi pana pe 5 iunie cand vine prietena mea din Italia, trag tare sa recuperez. Iţi doresc succes şi pot spune că mă bucură ”inceputul” nostru in ale conversatiei. Te pup.

        Reply
  • Pingback: Jurnal de Dukanita – Sfarsit de Croaziera | T's Secrets

Leave a Reply

Close
%d bloggers like this: